Interviu in Piata Financiara

1. Domnule Dan Matei Agathon, toată lumea se gândeşte la măsurile anti-criză propuse de Guvern. Cum vedeţi acest set de măsuri atât de nepopulare?

1. Alianţa Confederaţiilor Patronale din România pe care o reprezint în calitate de purtător de cuvânt consideră că măsura de scădere a salariilor bugetarilor şi a celorlalte cheltuieli publice, deşi dramatică, este preferabilă alternativei de creştere a taxelor şi impozitelor. Suprataxarea ar spori şomajul imediat cu 5-6 procente şi ar arunca economia într-un blocaj imposibil de depăşit. Reducerea cheltuielilor bugetare trebuia făcută cu mult timp înainte pentru a nu se ajunge la o situaţie limită. Făcute acum, în al 12-lea ceas, aceste reduceri trebuie însoţite de o justă cheltuire a banului public în toate sectoarele, precum şi de o politică de investiţii care să permită recuperarea economică. Guvernul trebuie să gândească scăderea cheltuielilor publice ca pe o măsură de însănătoşire a mediului economic care, însă, nu poate reface singură fluxul normal al circuitelor, ci are nevoie de încurajarea mediului de afaceri, lipsit până acum de iniţiative concrete anti-criză. Chiar dacă este dureros, şi sectorul de stat trebuia să plătească preţul crizei aşa cum mediul privat a făcut-o deja începând cu anul 2009. Acum există premizele unei ieşiri din criză, cu condiţia ca economiile făcute la buget să se concretizeze în plata datoriilor statului către companiile private şi în investiţii care să declanşeze producţia în economia pe orizontală.

2. Dar cum vă poziţionaţi faţă de protestele sindicale şi ale tuturor celor care vor fi afectaţi dramatic de aceste măsuri de austeritate?

2. Măsura scăderii salariilor bugetarilor, a pensiilor, a ajutoarelor de şomaj, precum şi celelalte reduceri bugetare anunţate au stârnit, aşa cum era şi normal, valuri uriaşe care nu s-au potolit nici în clipa de faţă. Oricum am lua-o, situaţia rămâne tensionată. Din cauză că restructurarea sectorului bugetar a fost amânată prea mult, România se află la această oră între Scylla reducerilor de salarii, pensii şi subvenţii şi Charibda creşterii taxelor şi impozitelor. Ambele măsuri sunt dramatice. Diferenţa este că prima opţiune mai lasă loc de speranţă pentru economie, în timp ce a doua reprezintă prohodul acesteia. Din această cauză am susţinut că trebuie făcute reduceri bugetare, desigur nu la întâmplare şi nu fără să căutăm să amortizăm efectul lor social.

Unii, maliţioşi, au interpretat că am fi „încântaţi” de aceste măsuri. Nimeni care trăieşte în această ţară nu poate fi bucuros când se taie în carne vie. Plus, nu trebuie să uităm că întreaga economie va avea de suferit de pe urma scăderii veniturilor, pentru că şi consumul se va reduce. Dar dintre două rele, ca de atâtea ori în istorie, suntem obligaţi să îl alegem pe cel mai mic. Sau măcar pe cel care nu e definitiv şi care să lase loc de revenire la normalitate. Până la urmă, în afară de faptul că sectorul privat a plătit deja preţul crizei şi acum urmează, cumva logic, ca şi sectorul bugetar să facă la fel, singura diferenţă notabilă între reducerea cheltuielilor bugetare şi creşterea taxelor este aceea că din prima avem şanse să ne revenim economic, din a doua niciodată.

Motivele acestui „radicalism” de opinie sunt simple: creşterea taxelor şi impozitelor ar arunca în aer mediul privat, singurul care susţine economia românească la această oră, atâta cât mai este ea. Dacă doborâm mediul de afaceri şi luăm măsuri care să conducă la închiderea pe bandă a companiilor, economia românească va deveni brusc sublimă, dar va dispărea cu desăvârşire. În plus, distrugerea mediului privat ar înseamna îngroparea ultimei speranţe de a reporni motoarele, pentru că fondul cheltuielilor bugetare provine, în mare parte, tot din colectarea de taxe şi impozite de la companii.

Altfel spus, fără mediu privat nu există economie funcţională. Cel puţin nu una capitalistă, iar dacă ne uităm la modelul chinez, nici măcar una comunistă nu mai funcţionează fără companii private. Şi atunci nu ne permitem să aruncăm în aer plămânii economiei româneşti dacă mai dorim să ieşim din convalescenţă.

Pe de altă parte, este de înţeles revolta sindicatelor şi supărarea celor care vor fi afectaţi direct de aceste restrângeri. Dar îndemnul la luptă al celor cinci mari confederaţii sindicale seamănă mai degrabă a război total. Ieşirea reprezentanţilor sindicali din comisiile de dialog social de la nivelul ministerelor, din Consiliul Economic şi Social şi din celelalte comisii tripartite seamănă mai mult cu o încercare de a bloca statul. Dacă adăugăm la aceste intenţii pregătirile care se fac pentru proteste masive de stradă, avem tabloul apocaliptic al unei neînţelegeri fundamentale: suntem în aceeaşi barcă şi, dacă o scufundăm, ne înecăm cu toţii.

Toată lumea e nemulţumită de statul român şi de situaţia în care s-a ajuns. Dar a declanşa o gherilă de blocare şi de nimicire a acestuia ar agrava şi mai mult impasul şi ar face imposibilă orice reaşezare economică. Şi, după cum ştim, dintr-un război nimeni nu are de câştigat, în schimb, toţi avem de pierdut. Calea dialogului social este mai importantă în aceste clipe tensionate mai mult decât oricând altcândva. Decât un război drept, mai bine o pace strâmbă.

3. Dar cum stăm cu economia în context european?

3. Flancul sudic al Uniunii Europene începe să cedeze. Grecia stă bine la această oră numai din punct de vedere filosofic, pentru că economic vorbind este pe marginea prăpastiei. Portugalia stă la rând şi aşteaptă să intre în compania deloc lăudabilă a ţărilor cu probleme mari şi foarte mari. Datoria externă a Portugaliei a ajuns la 126 de miliarde de euro. De aici până la blocaj financiar şi la intervenţia FMI nu mai e decât un pas.

În mod excepţional, Spania a bătut toate topurile la şomaj, atingând un record nedorit de peste 20 la sută. Aceasta înseamnă că unul din cinci spanioli este pe drumuri. În mod la fel de excepţional, Standard & Poor’s a ajuns să „declaseze” aceste ţări în salturi, câte 3-4 trepte odată, de parcă am fi în război. Dacă Sudul Europei se afundă în criză, nici nordul nu o duce mai bine. După Islanda, care înainte de norul vulcanic a trecut printr-un nor bancar care a aruncat-o în pragul falimentului, se pregătesc suprize neplăcute în Irlanda, o altă ţară-exemplu a Uniunii Europene care dovedeşte acum că nu numai în România minunile ţin trei zile.

Pe valul îngrijorărilor care asaltează Europa, compania de consultanţă Capital Economics a găsit de cuviinţă să atragă atenţia investitorilor că Ungaria, Bulgaria şi, cu voia dumneavoastră, ultima pe listă, România, sunt ţările cele mai expuse la „miracolul” grecesc printre altele şi pentru că au bănci cu capital grecesc în sistemul lor bancar. Adică nu ne ajungea criza noastră, acum o să mai primim şi de la alţii.

În faţa acestui domino al prăbuşirilor, ţinta UE rămâne menţinerea stabilităţii euro aşa încât  Bruxelles-ul este direct interesat să ajute Grecia pentru a nu se trezi cu moneda europeană în aer, ceea ce ar atrage o reacţie negativă în lanţ. Din cauza blocajelor din sudul Europei, FMI a revizuit prognoza de creştere la nivel european, iar România nu a scăpat nici ea nevătămată, coborând întâi de la 1,3 la 0,8 la sută, iar de la 0,8 la zero absolut, ceea ce, în termeni diplomatici, înseamnă că ne aşteaptă chiar o uşoară scădere economică pentru anul în curs.

Mă tem că mesajul FMI a fost unul foarte clar: faceţi-vă temele la economie cum trebuie, altfel ajungeţi Grecia din urmă! În aceste condiţii, o lege a parteneriatului public-privat ar veni ca o gură de oxigen pentru un Guvern care nu are bani de investiţii. Fără acestea însă, relansarea economică va rămâne un vis frumos.

4. Sunt mai multe voci care susţin că întreaga Europă are probleme serioase şi că va cunoaşte un declin în următoarea perioadă. Sunteţi printre pesimiştii care văfd viitorul în negru?

4. Bătrânul continent este bolnav, indiferent dacă e din cauza vârstei sau a modului în care a trăit în ultima vreme, cheltuind mai mult decât producea. Acum lovitura deficitului bugetar s-a întins mai departe de flancul sudic, iar boala loveşte din nou chiar lângă noi, în Ungaria vecină. Forintul a bătut topul deprecierii într-o singură zi de la un anunţ candid făcut de un politiciam maghiar care a întrevăzut un viitor ca al Greciei pentru ţara sa. Speriată de viitorul sumbru, Ungaria îşi aminteşte acum de Trianon şi de un trecut pe care îl comemorează cu nostalgie, deşi ţările participante la acel trecut sunt de altă părere. Când naţionalismul se adaugă peste criza economică, ceea ce rezultă se numeşte cocteil Molotov.

Nu, Europa nu e bine, nici moneda ei nu stă pe roze. Cotaţia dolarului creşte vertiginos prin raportare la euro, şi ceea ce părea visul unei Europe unite prin monedă stă să se prăbuşească.

În faţa acestei perspective, ţările inteligente financiar şi economic strâng cureaua. Germania ne dă iarăşi exemplu despre cum previi o nouă criză chiar dacă numai ţările din jur se confruntă direct cu blocaje. Admiraţia faţă de reuşita Germaniei de a se păzi de criză s-a văzut şi în votul pentru Eurovision. Europenii au considerat că, dincolo de calitatea muzicală discutabilă, Germania este singura care îşi permite să organizeze o competiţie Eurovision, aşa încât i-au făcut acest „cadou”. Să ne imaginăm ce ar fi însemnat ca România sau Grecia să fi câştigat concursul. De unde ar fi luat banii pentru pentru întreţinerea distracţiei?

Dar Germania, chiar dacă ne-a salvat de o cheltuială grea, nu poate salva toată Europa. La un moment dat, Germania se va opri şi va spune că nu mai poate să tot întindă mâna să-i sprijine pe alţii. Decât să se uite spre Germania ca spre salvatorul Europei, statele membre ale Uniunii ar face mai bine să-i preia modelul. Mai puţine pauze de prânz, mai puţină corupţie în chivernisirea banului public, mai multă chibzuială, investiţii mai bine gândite, cam acest gen de fapte ar putea salva Europa. Cu condiţia, desigur, să fie aplicate şi în ţările care au probleme, nu doar în Germania.

Europa nu va intra la festinul marilor puteri din următorii zeci de ani dacă nu ia măsuri drastice de relansare economică şi de reducere a cheltuielilor. Ceea ce România este obligată să facă nu este singular. Italia, Marea Britanie şi alte ţări europene sunt nevoite, la fel, să umble la cheltuieli. Vremea risipei la liber s-a terminat. Europa e acum ca o familie care trebuie să-i drămuiască banii când se duce la cumpărături. Altfel rămâne fără bani de pâine.

Viitorul Europei depinde de chibzuinţă şi drămuire, de o inteligentă folosire a resurselor şi de o şi mai inteligentă dirijare a investiţiilor. Dacă nu înţelege că nu mai are libertăţile şi iresponsabilitatea tinereţii şi continuă să cheltuiască fără nicio grijă, bătrânul continent se va trezi marginal şi slab într-o lume în care se face auzit tot mai tare glasul Asiei.

5. Cu ce măsuri aţi intrat la negocierea cu Guvernul pentru a susţine scrisoarea de intenţie către FMI?

5. Am avut mai multe propuneri, din care vă voi pomeni doar câteva. Aş începe cu solicitarea noastră de stopare rapidă şi fermă a evaziunii fiscale, a muncii la negru şi a contrabandei cu ţigări, alcool şi alte produse de larg consum. Am cerut de asemenea adoptarea până la data de 1 iunie 2010 a Legii Parteneriatului Public-Privat în varianta existentă la această oră în dezbaterea parlamentară, cu completările Alianţei Confederaţiilor Patronale din România aprobate de Consiliul Economic şi Social, plus modificarea legii achiziţiilor publice în sensul transparentizării şi simplificării procesului pentru a oferi şanse egale competitorilor în condiţii de concurenţă reală. Tot în sensul reducerii cheltuielilor bugetare am cerut externalizarea serviciilor administrative din cadrul instituţiilor de stat prin unităţi economice non-profit, dar şi limitarea imediată cu 40 la sută a cheltuielilor materiale şi administrativ-gospodăreşti din instituţiile publice, locul pe unde se scurg milioane de euro pe maşini de lux, grădinărit, pixuri şi alte pretexte de a risipi banul public. Mai mult, ne-am luat şi de cheltuielile demnitarilor şi am cerut limitarea cu 40 la sută a deplasărilor demnitarilor şi aleşilor locali în ţară şi străinătate. Cred că trebuie oprite imediat orice fel de deplasări externe de tip sejur din cadrul grupurilor de prietenie din Parlament sau a localităţilor înfrăţite, pretexte de vacanţe mai mult sau mai puţin exotice. Tot pentru a diminua povara are apasă pe buget am cerut limitarea cheltuielilor pentru campaniile electorale în funcţie de prezentarea listelor complete pe circumscripţiile electorale şi instituirea unor consilii de supraveghere a modului în care sunt cheltuiţi banii pentru campanii la nivelul staff-ului electoral central, consilii compuse din reprezentanţi ai Curţii de Conturi, ai Ministerului de Finanţe şi ai Ministerului Administraţiei şi Internelor, pentru a evita „obligaţiile” care apasă ulterior asupra politicienilor şi care se traduc în contracte păguboase cu statul român. Şi mai sunt unele care au avut şi succes direct…

6. La care măsuri vă referiţi?

6. De exemplu, faptul că am reuşit, prin presiunile puse de Alianţa Confederaţiilor Patronale din România, să determinăm Guvernul să nu renunţe la facilităţile acordate domeniului IT, este o mare victorie în aceste vremuri deloc uşoare. Generaţia de Aur a IT-iştilor noştri brilianţi trebuie să rămână în România. Mărturisesc că îi admir pe aceşti tineri-minune şi fac tot posibilul ca ei să beneficieze de facilităţi fiscale prin care să-i încurajăm să renunţe la NASA şi la Sillicon Valley pentru a produce inteligenţă aici, la ei acasă.

Tinerii de valoare din acest domeniu sunt comparabili cu generaţiile faimoase de olimpici iar, uneori, fac parte din exact această categorie. Ei aduc mai mult aur acasă decât împrumutul luat de la FMI şi fac mai multă şi mai ales mai bună publicitate pentru România decât toate ambasadele şi consulatele statului român la un loc. Cu diferenţa că, în timp ce misiunile noastre diplomatice consumă banii cu nemiluita, de multe ori degeaba, specialiştii din IT aduc bani acasă.

România nu are cu ce să-i răsplătească pe aceşti dedicaţi domeniului lor care se pot arunna oricând pe avion pentru a câştiga de câteva ori mai mult decât acasă. Putem, măcar, să-i scutim de nişte taxe pentru că oricum ce aduc ei acasă ca plusvaloare e mai preţios decât banii pe care statul i-ar colecta impozitând veniturile lor.

Ar trebui să le facem statuie în piaţa publică tuturor IT-iştilor care, deşi ar fi putut pleca în străinătate, au ales să rămână acasă pentru ca despre România să nu se vorbească doar la ştirile de la ora 5 ale altor ţări, la capitolul infracţiuni, ci şi atunci când se evaluează capitalul de inteligenţă al naţiunilor.

După succesele filmului autohton pe mapamond, calitatea IT-ului românesc este, la această oră, printre produsele cele mai celebre ale României în străinătate. Mă închin în faţa IT-iştilor care dovedesc patriotism autentic rămânând să lucreze acasă şi care fac de ruşine orice discurs patriotard al politicienilor.

Nu facem destul pentru aceşti români de excepţie şi nu cred că e destul că am reuşit să anulăm o taxare nedreaptă care, în loc să ne ajute să scăpăm de criză, ne-ar fi înfundat şi mai tare în ea.

7. E bine că v-aţi gîndit la tinerii profesionişti. Cum rămâne cu viitorul lor pe termen lung în această ţară?

7. Păi ne-am gândit la vremea când vor fi pensionari protestând împotriva măsurii ca pilonul II de pensii să fie naţionalizat prin transferul banilor la bugetul de stat. Pilonul II, ameninţat acum de spoliere pentru a mai potoli foamea nesfârşită de bani a statului reprezintă exact şansa tinerilor de a putea beneficia peste ani de o pensie europeană. Faptul că îi ameninţăm să rămână fără un viitor în acest sens nu este corect faţă de munca şi de contribuţia lor.

Problema noastra a fost ca, in pofida tuturor argumentelor tehnice prezentate de specialisti in ultimele 3 saptamani, Guvernul Romaniei inca nu a renuntat la ideea reducerii contributiei virate catre Pilonul II de pensii private obligatorii, planuind astfel sa nationalizeze Pilonul II si sa amaneteze viitorul a peste 5 milioane de salariati carora le-a garantat la lansarea sistemului, in 2008, ca vor putea obtine o pensie decenta din sistemul privat.

Anul trecut, Pilonul II a incasat prima lovitura grea din partea Guvernului, prin inghetarea contributiei la 2% (in locul unei cresteri la 2,5%, conform legii), cel mai redus nivel din Europa si din lume. Prin aceasta masura, cei 5 milioane de contributori au pierdut deja 200 de milioane de euro in 2009 si 2010, iar masura le va produce in continuare pierderi de inca 800 de milioane de euro pana in 2017. Pe termen lung, masura din 2009 va reduce pensiile private ale romanilor cu pana la 15%.

Anul acesta, Ministerul Finantelor propune o noua taiere la Pilonul II (propunerea initiala: de la 2,5% la 0,5%), provocand noi pierderi de sute de milioane de euro si reduceri de pensii de pana la 30%-40%. Printr-o noua afectare a Pilonului II, Guvernul ar reusi ceea ce nicio tara din lume nu a incercat: sa taie si pensiile celor care inca nu sunt pensionari, amanetand viitorul de dragul evitarii unor reforme necesare in prezent. Guvernul nu a inclus insa aceasta idee in scrisoarea de intentie catre Fondul Monetar International, desi ea vizeaza un domeniu vital de politica publica in zona sociala, incercandu-se probabil amputarea viitorului a 5 milioane de contributori fara stiinta institutiilor financiare internationale, care in prezent finanteaza Romania.

Mai mult, distrugerea Pilonului II si a viitorul tinerilor de azi, planuita acum pentru urmatoarea rectificare bugetara (conform declaratiilor Ministerului Finantelor Publice), nu rezolva nimic din problema deficitului bugetar urias al tarii, la care s-a ajuns ca urmare a 20 de ani in care principala politica publica a fost cea de evitare a reformelor. Potrivit declaratiilor publice oficiale, in absenta masurilor de austeritate anuntate deja, deficitul bugetar ar fi ajuns la 9,1% din PIB (46 miliarde de lei). Din aceasta suma, taierea a 2 procente din contributia Pilonului II ar „economisi” statului, in 2010, doar 660 de milioane de lei, adica 1,4% din deficitul total. Pretul insa ar fi distrugerea definitiva a Pilonului II, nationalizarea pensiilor private, alungarea investitorilor straini din tara si aruncarea Romaniei in urma cu 20 de ani.

Anunțuri
Published in: on August 24, 2010 at 10:11 AM  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://danmateiagathon.wordpress.com/2010/08/24/interviu-in-piata-financiara/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: