Interviurile Adevarul: „Dracula trebuie folosit obligatoriu”

Dan Matei Agathon

Dan Matei Agathon

Fostul ministru al Turismului, Dan Matei Agathon, spune că e absurd să nu ne legăm brandul turistic de ţară de celebrul vampir, în condiţiile în care americanii şi chinezii câştigă anual bani frumoşi de pe urma lui

„Adevărul” a lansat pe piaţă, în urmă cu o săptămână, ghidul turistic „România”, din seria apărută sub sigla „National Geographic”. Ziarul nostru vă invită, totodată, să le arătaţi tuturor acea Românie pe care o consideraţi a dumneavoastră. Iată de ce am găsit potrivit să-l invităm acum „La masa Adevărului” pe fostul ministru Dan Matei Agathon pentru o discuţie despre un domeniu în care nu s-a întâmplat nimic spectaculos în ultimii 20 de ani.

El crede că promovarea la televiziunile internaţionale de ştiri este reţeta succesului pentru Turismul românesc. Dan Matei Agathon admite că noul brand al României – „Explorează grădina Carpaţilor!” – nu-i unul dintre cele mai reuşite şi că „scandalul cu frunza” este inacceptabil la un asemenea nivel. Totuşi, invitatul nostru din această săptămână sugerează faptul că litorarul românesc, de pildă, a devenit ţinta unor campanii de presă negative tocmai în toiul sezonului estival.

CARTE DE VIZITĂ

-S-a născut la 17 septembrie 1949, la Bucureşti.

-A absolvit Facultatea de Finanţe-Contabilitate din cadrul A.S.E. (1971).

-A fost Director economic la Institutul de Cercetare şi Inginerie Tehnologică, Proiectare şi Producţie pentru Metale Neferoase -Bucureşti (înainte de 1989).

-Ministru al Turismului (1992-1996 şi 2000-2003).

-Este membru fondator al PDSR şi deputat în perioada 1996-2004.

Sanctuarul dacic şi dinozaurii pitici

Adevărul: Ce loc ocupăm, acum, în Europa, în „clasamentul” Turismului?

Dan Matei Agathon: Am văzut atât de multe statistici şi sondaje care situează România – fără excepţie – cam pe ultimul loc în Europa la abolut orice, de la consumul de pastă de dinţi şi săpun până la accesul la internet, aşa încât nu cred că ţara noastră ar putea fi situată ca atracţie turistică undeva în rândul marilor ţări cu o astfel de vocaţie. Şi nici nu vom putea intra vreodată în competiţie cu Spania, cu Italia, cu Franţa – aceasta nefiind o ierarhie. Noi nu avem o mie de castele cum există numai pe Valea Loarei, nu avem vestigiile romane superbe pe care le găseşti în Italia şi nu avem nici parcurile tematice legate de cruciade existente în Spania.

Problema este că nu ne ocupăm nici de ceea ce avem…

Să spunem că îţi vine din străinătate un prieten foarte bun şi vrea să-l duci într-un sanctuar dacic – la Sarmisegetuza. Acolo, ori de câte ori ajung, ajung cu emoţie şi trebuie să-mi rezerv zece ore pentru un drum cu peripeţii. Ajungi undeva într-un câmp unde nu poţi să faci absolut nimic. Turismul cultural şi istoric de la noi este important pentru români, în principal, dar condiţiile sunt zero.

Este şi normal dacă timp de 20 de ani nu a făcut nimeni nimic…

Ba da, au făcut! Au distrus vestigii în căutarea comorilor dacice şi a comorii lui Burebista. Sarmisegetuza a devenit o atracţie pentru vânătorii de comori, nu o atracţie turistică.

Aţi propus vreodată în Guvern ca acea zonă să fie protejată?

Am propus, dar n-a fost un proiect. A fost o discuţie pentru că, tot acolo în zonă, s-au descoperit singurii dinozauri pitici din lume. Sunt oameni cu o pasiune ştiinţifică pentru asta şi mă gândisem că scheletele dinozaurilor puteau fi expuse sub o cupolă de sticlă. Era în perioada în care filmul „Jurassic Park” făcea furori. Mă uitam cu tristeţe şi cu amuzament că, pe lângă un film de categoria B sau C, apăruse o industrie extraordinară cu dinozaurii. Nepoţelul meu face şi acum colecţie de dinozauri. Atunci am încercat să intervin şi am spus că se poate face o atracţie şi un drum de la sanctuarul dacic până la dinozaurii pitici. Acolo puteai face o zonă de interes turistic extraordinar.

Nu s-au găsit bani…

Nu. Bugetul Ministerului Turismului, în cele două perioade când l-am condus eu, era în jur de două milioane de dolari. Din aceşti bani trebuia să întreţin 20 de birouri de turism ale României în străinătate plus şoferii, secretarele şi ce mai era pe acolo. Deci nu au existat bani…

Dar aveaţi oareşce influenţă în Guvern…

Premierul de atunci – poate cel mai bun din perioada postbelică – spunea că având bani poate oricine. Important este să reuşeşti să faci ceva fără bani. Era un anumit tip de filosofie care, din păcate, se menţine şi astăzi. Bun, dacă facem o comparaţie între 75 de milioane de euro – cât sunt alocaţi azi numai pentru brandul de ţară – şi două milioane de dolari cât aveam eu bugetul atunci, sigur că altfel decât fără bani nu se putea face nimic. Nici Ministerul Culturii nu avea fonduri la dispoziţie. Nu puteam face investiţii colosale, dar puteam să valorificăm zone de excepţie pe un turism de nişă, cultural, zone care ar fi putut atrage atenţia asupra României, dincolo de triada Ilie Năstase – Nadia Comăneci – Gheorghe Hagi.

„Bugetul Ministerului Turismului, în cele două perioade când l-am condus eu, era în jur de două milioane de dolari.”

„Puteam ieşi la suprafaţă prin proiecte-şoc”

Care a fost proiectul principal al mandatului dumneavoastră în perioada 2000-2003? Ce v-aţi propus, totuşi, să faceţi cu cele două milioane de dolari pe care le aveaţi la dispoziţie?

Dacă vorbim despre mandatul meu de succes şi de eşec – pentru că niciodată nu poţi avea numai succese, cum nu poţi avea numai eşecuri – am avut zece proiecte.

Nu erau ca multe?

Nu, deloc. Eu regret că nu am fost capabil să scot 20 de proiecte. Ideea este că a fost, în perioada postdecembristă, un lung şir de oameni responsabili cu Turismul în România. Fiecare dintre ei a venit cu ideea unei strategii de dezvoltare a Turismului pe termen mediu şi lung. Au început să facă tot felul de masterplanuri care zac şi acum prin arhive. Ultimul a costat vreo 500.000 de euro şi a fost făcut de o echipă de specialişti de la Organizaţia Mondială a Turismului. Acest masterplan l-aş fi făcut cu o grupă de studenţi de la mine în două săptămâni, nu în şase luni. Era o simplă analiză SWOT şi nu e greu să spui ce lipseşte şi ce nu lipseşte. Ideea acelui masterplan era că România trebuie să se îndrepte spre turismul de nişă şi să lase la o parte triada Turismului românesc – litoral-staţiuni montane-staţiuni balneare – pentru că nu poate intra în competiţie cu nimeni. Sigur, dar băieţii aceia nu ştiau că pe litoral sunt 44% din structurile de cazare ale ţării. Nu poţi ignora „inima” Turismului românesc. Se mergem pe turism de nişă înseamnă doar să mergem cu bicicleta de-a lungul Dunării, pe nişte drumuri amenajate, când noi nu suntem în stare în Bucureşti să facem piste pentru biciclişti? Să mergem doar pe ideea de a crea condiţii acelora care vor să fotografieze păsări în Deltă? E o tâmpenie! În Deltă sunt maximum 3.000 de locuri de cazare şi nu poţi face turism de masă pentru că distrugi un ecosistem. Sigur, fiecare formă de turism de nişă este importantă, dar nu poţi neglija celelalte lucruri. Suntem într-un război în care se folosesc toate armele.

Iată că noi am pierdut „războiul Turismului” cu vecinii…

Noi puteam ieşi la suprafaţă prin proiecte nonconvenţionale, prin proiecte care să şocheze. De aceea am avut zece proiecte. Dintre acestea, unul singur nu a ieşit – celebrul „Dracula Park”. O parte dintre ele sunt continuate şi acum.

Daţi-ne un exemplu.

Proiectul „Croaziere pe Dunăre”. În al doilea mandat al meu, am constatat cu neplăcere că navele de croazieră care veneau de la Viena nu opreau în niciun port românesc cu excepţia Constanţei, care era cap de linie. În acelaşi timp, am văzut programele de pe navele de croazieră în Ungaria. Un astfel de program în Ungaria se numea „O zi în pustă” – veneau cinci trăsuri în port, luau turiştii de acolo, îi duceau 20 de kilometri în pustă, făceau un foc, puneau gulaş gătit la foc de lemne şi cărbuni, veneau nişte ţigani care cântau senzaţional şi nişte ţigănci care dansau. Toată treaba asta costa 40 de euro. Toată lumea era fericită. Atunci eu m-am enervat şi am întrebat de ce la noi nu se poate aşa ceva. Am luat-o port cu port şi am început lupta cu celebra birocraţie. Am constatat că o navă de croazieră trebuie să plătească 28 de taxe dacă turiştilor li s-ar oferi ceva anume.

Totuşi, eraţi unul dintre miniştrii care aveau un cuvânt greu de spus pe lângă premierul Adrian Năstase…

Da, şi am şi reuşit… Am avut un cuvânt de spus la masa Guvernului, acolo unde fiecare îşi apăra domeniul. Am reuşit să conving autorităţile, în special autorităţile locale, să începem includerea în acest turism de lux. O croazieră de acest tip se desfăşura pe vase de cinci stele, adevărate hoteluri plutitoare, în care aveai de la internet până la jacuzzi, de la golf până la cricket, de la bar cu dansatoare de noaptea până la bucătărie exotică. Oamenii care merg în croazieră sunt, în general, de vârsta a treia şi oameni foarte bogaţi. Ca să atragi un om bogat să părăsească puntea pe care citeşte sau navighează pe internet trebuie să-i oferi ceva.

Se pot dezvolta şi alte afaceri pe traseul acestor nave de croazieră…

De pildă, aceste nave n-au maşini de spălat. Cearşafurile – care se spală în fiecare zi la un hotel de cinci stele – trebuiau spălate într-un port. De ce nu în porturile româneşti? Mai mult, aprovizionarea curentă cu legume şi carne… Legumele se lua exclusiv din porturile bulgăreşti pentru că la noi li se cerea autorizaţie de export. Mi-a spus-o un căpitan de navă german.

S-a schimbat ceva de atunci în această privinţă?

Cât am stat eu pe ei, da. Am făcut-o în stilul meu, ca pe litoral. Deci am stat pe ei o lună de zile – căpitănii de porturi, primari, preşedinţi de consilii judeţene, patroni de restaurante. E posibil ca pe malurile Dunării să nu poţi veni cu 400 de turişti şi să nu poţi face o masă de peşte proaspăt?! Atunci s-a reuşit asta.

Bun, poate s-a reuşit o scurtă perioadă de timp, dar de atunci încoace?

La două restaurante din Bucureşti, pasagerii celor peste o sută de nave de croazieră care trec anual pe aici au parte de o seară folclorică, cu masă, cu dansatori etc.

Cât înseamnă acest lucru în bani?

Nu înseamnă mulţi bani, dar valutele plutesc pe Dunăre şi cineva trebuie să se aplece să le ia. Numai că acela care trebuie să se aplece spune că îl doare mijlocul sau că Dunărea e prea murdară. Prin urmare, proiectul „Croaziere pe Dunăre” nu a reuşit la amploarea pe care mi-am dorit-o, dar totuşi el continuă, cu poticnelile de rigoare. Nimeni n-a mai stat acum să vadă ce se întâmplă cu acest proiect. Nu mai vorbesc despre programul de privatizare. În primul meu mandat, tot ceea ce era de privatizat în Turism se afla la FPS şi puneam mare presiune în Guvern să dea drumul la privatizări. Din cauza locaţiei de gestiune avem decalajul faţă de vecinii noştri bulgari. Relaţia de gestiune a nenorocit începutul Turismului românesc.

„E posibil ca pe malurile Dunării să nu poţi veni cu 400 de turişti şi să nu poţi face o masă de peşte proaspăt?!”

„Am venit din Bulgaria cu ideea palmierilor”

Cum vă explicaţi că bulgarii au reuşit să facă pe litoralul lor ceea ce noi nu părem a fi în stare să realizăm de acum în 30 de ani?

O să vă spun exact ce gândesc. De când am ieşit din politică mi-am câştigat acest drept. Nu trebuie să ne facem că nu ştim faptul că Bulgaria a fost sub un interes german puternic. Marii tour-operatori au sediul în Germania – Thomas Cook – Neckermann şi ITS au intrat, de la bun început, în Bulgaria. Au participat la privatizare, au venit cu proiecte nemţeşti de reamenajare a hotelurilor, au venit cu bani de investiţii şi le-au cerut bulgarilor ca acei bani să fie plătiţi prin pachete turistice. Bulgarilor le-a pus Dumnezeu o mână în cap! Au venit nemţii cu proiectul, tot ei au venit şi cu conceptul şi au venit şi cu turiştii.

Un român de pe stradă v-ar întreba ce ne-a împiedicat să facem şi noi acelaşi lucru?

Păi noi nu ne vindeam ţara, în perioada respectivă… Când bulgarii făceau chestiile astea, noi nu ne vindeam ţara.

Despre ce ani vorbim?

Despre perioada 1996-2000.

La vremea respectivă, bulgarii traversau o gravă criză economică…

Este adevărat, dar deja începuseră proiectele pentru ei. Noi am început cam târziu, iar când am făcut-o, nemţii se liniştiseră cu Bulgaria şi n-au mai participat.

De ce nu le-am propus britanicilor sau spaniolilor să se implice pe litoralul nostru?

Nu a mai existat interes… De la început, la Albena şi la Nisipurile de Aur au fost nemţii. În acelaşi timp, eu n-am avut curajul să închid Mamaia şi să spun că nu se va vedea picior de turist român acolo, aşa cum se întâmpla atunci în Albena. Albena era „little Deutschland”, se vorbea numai nemţeşte şi nici măcar miliardarii bulgari nu intrau acolo.

S-a întâmplat şi anul acesta în staţiunea Dune…

Da, cred. Revenind, însă, poate au fost erori de strategie, erori de concepţie, dar orice ţară normală la cap care a ieşit din comunism a început privatizarea în cele mai simple domenii – comerţ şi turism. Vreţi să vă spun că, astăzi, în Bucureşti, sunt 4.600 de spaţii comerciale neprivatizate? Proprietar este statul…

Totuşi, haideţi să lămurim de ce bulgarii au reuşit să facă lucruri bune pe litoralul lor şi noi n-am făcut nimic.

Eu îmi dau doctoratul în litoralul bulgăresc! Am condus delegaţii în Bulgaria cu 30 de directori de pe litoralul nostru. Am venit din Bulgaria şi cu ideea palmierilor pentru care mi-am luat-o rău de tot.

Palmierii de la Mamaia s-au uscat…

Eu predau la o universitate în Constanţa şi, de trei ani, merg o dată pe săptămână acolo. Le dau o veste proastă celor care mă critică: palmierii din Mamaia şi cei din Eforie sunt mai înalţi, mai frumoşi şi mai zdraveni decât mine – eu am 1,90 m şi 100 de kilograme. Arată foarte bine palmierii!

Chiar credeţi că era locul lor acolo?

Da! Locul palmierilor este cumva în Geneva, unde i-am văzut cu ochii mei? Locul palmierilor este cumva pe malurile Senei? Acolo Primăria a amenajat pentru parizieni o plajă. Dacă făceam eu o plajă de aia pe Dâmboviţa – mi-a trecut prin minte! – nu-mi sărea toată lumea-n cap? Acestea sunt proiecte nonconvenţionale şi şocante! Am văzut palmieri şi în Albena, la 20 de kilometri de România, şi le mergea foarte bine. Când s-au pus palmieri la Universitate şi în Berceni a mai sărit cineva de fund în sus?!

Dar bulgarii n-au pus numai palmieri…

M-am dus în Bulgaria şi am adus şi alte lucruri. Am încercat să merg incognito şi cum am trecut graniţa m-a preluat un membru al Consiliului de Administraţie al staţiunii Albena. Atenţie, al staţiunii Albena! Şi asta era o măsură revoluţionară care trebuia luată – fiecare staţiune românească de pe litoral să aibă consiliu de administraţie, cu reprezentanţi din partea proprietarilor, a Consiliului Local şi a Consiliului Judeţean. În Albena se ocupau de spaţiu verde, de gunoaie, de securitatea turiştilor, de parcări, de tot ce înseamnă ambietarea unei staţiuni. Asta am făcut în Mamaia, împreună cu Radu Mazăre, tot pe un proiect de-al meu nonconvenţional – „Mamaia, riviera Estului”. Şi a ieşit!

Probabil a ieşit mai demult pentru că acum turiştii nu se arată foarte încântaţi de raportul calitate/preţ în Mamaia.

Cât am fost ministru, în ianuarie eram pe litoral, în februarie mă duceam a doua oară, în martie a treia oară şi făceam, „pe sistem comunist”, Comandamentul Litoral. Pe 1 mai dădeam drumul la sezon şi stăteam la mare până pe 20 mai. Nu aveam altă treabă decât să stau acolo pe capul lor. Stăteam cu biciul şi cu zăhărelul. Cum îi prindeam cu ceva în neregulă ieşea scandal, iar dacă mergeau treburile îi ajutam cu ce se putea – de la casificări până la tot felul de alte chestiuni.

„Eu n-am avut curajul să închid Mamaia şi să spun că nu se va vedea picior de turist român acolo, aşa cum se întâmpla atunci în Albena.”

„Niciunul dintre marii tour-operatori n-a vrut să vină aici”

Ce v-a blocat în transformarea litoralului românesc?

Ştiţi ce se întâmplă? În primul meu mandat, am vrut să readuc TUI (companie germană de turism – n.r.) în România. Eram în 1994 şi TUI plecase din 1986. Am profitat, de câte ori aveam posibilitatea, să intru la TUI şi să discut reîntoarcerea lor în România. Deci o ţară nu este turistică dacă nu are TUI, Thomas Cook – Neckermann şi ITS. Altfel nu există pe harta turistică a Europei! Spre exemplu, TUI are 40.000 de birouri de turism în lume.

Şi n-aţi reuşit să aduceţi niciuna dintre cele trei companii, deşi aţi negociat cu ele?

Niciuna n-a vrut să vină! Aveau un răspuns foarte politicos: „Încă nu!”

De ce credeţi că ne-au refuzat toate?

Nu ştiu… Mai întâi am crezut că sunt supăraţi pentru că au fost nevoiţi să plece pe timpul regimului Ceauşescu. Atunci se închideau restaurantele la ora 10.00 seara, n-aveai voie să nu ai perdele la restaurant pentru că altfel vedea tot poporul ce mănâncă străinul şi aproape fiecare străin era urmărit de celebra Securitate. Mi-au zis că s-au supărat pe chestia asta…

Bun, dar în 1994, lucrurile se schimbaseră radical…

Poate că era şi perioada în care România era privită ca fiind ţara cu bolnavii de SIDA, cu copiii handicapaţi, cu cerşetori, cu spălători de parbrize (de parcă noi i-am fi inventat!) şi cu aceeaşi problemă de astăzi, a taberelor de rromi. Cam aşa era privită România! Poate că era o chestiune politică, dar mi-e foarte greu să dau un verdict… În orice caz, spuneau „Nu!” Acolo discuţi cu oameni care dirijează cinci milioane de turişti pe an. Cum să vă spun, acolo nu poţi da şpagă ca să vină…

Dar lor li s-a solicitat vreodată şpagă pentru a fi primiţi în România?

Nu, nici vorbă! TUI-ului?! A doua oară când am fost la ei, am vorbit cu o membră a Bundestag, care conducea grupul de prietenie româno-german. Am ajuns la ea prin intermediul unui prieten care a cântat în trupa „Scorpions”. Am luat masa cu doamna respectivă – nu vreau să-i spun numele – şi mi-a spus că iubeşte România, că mă ştie şi că este dispusă să mă ajute. Atunci i-am cerut un singur lucru: o întâlnire cu board-ul TUI. Mi-a spus că mă v-a suna peste câteva zile şi aşa a făcut. M-am dus acolo şi le-am spus de când am intrat: „Eu sunt ministrul Turismului din România şi nu ies din această cameră până nu vă conving să veniţi în ţara mea! Închid uşa, arunc cheia pe geam şi nu plec.” M-au întrebat de ce vreau să vină în România şi am început să fac propagandă pentru turismul nostru. Am reuşit să-i conving să trimită o echipă de evaluatori. Am stat cu echipa de evaluare tot timpul – luam micul dejun cu ei, iar seara mergeam împreună în baruri de noapte. Am fost „căsătorit” cu acea echipă timp de două săptămâni – eram cu ei la cumpărături, la masă şi, în special, la evaluări. Am vizitat o sută de hoteluri şi, la fiecare, îmi spuneau ce trebuie făcut pentru ca TUI să vină în România.

Ce v-au spus?

De pildă, la masă: „Voi n-aveţi salate în România? Serviţi numai produse din carne de porc! Dacă pe masa occidentalilor nu pui zece salate, nu vin la tine.” Tot atunci a fost perioada în care – mai în glumă, mai în serios – am vrut să dau un ordin al ministrului prin care să interzic în restaurantele din România cele trei deserturi cu care am fost obişnuiţi timp de 50 de ani – clătite, papanaşi şi parfee. Străinii spuneau că, vara, dulciurile trebuie să fie pe bază de fructe.

Poate nu era asta o chestiune fundamentală. Bulgarii le oferă turiştilor foarte multe dulciuri grele…

Pe bulgari nu prea-i mai interesează acum, după ce au semnat contracte cu nemţii… Şi vă spun eu cum e cu gastronomia bulgărească! Revenind însă la evaluarea TUI, ni s-a atars atenţia că balcoanele de la hotelurile noastre sunt deschise. Turiştii TUI şi ITS sunt turişti „de familie” care vin cu copii. Dacă un copil cade printre grilajele de la balcon, nu mai vezi un turist neamţ în România timp de zece ani! Lucrurile acestea care par de amănunt şi care, poate, nu erau treaba unui ministru, sunt extrem de importante. Dacă nu le făceam eu, nu le făcea nimeni. Iar după ce a plecat echipa TUI am făcut o mare întâlnire cu proprietarii de hoteluri – am stat cu ei trei zile pentru a-i convinge să primească cei trei mari tour-operatori internaţionali. Patronii vroiau numai turiştii români care, la vremea aceea, nu aveau bani să se ducă în altă parte. În final, am reuşit să aduc 50.000 de turişti prin TUI.

Cam puţini în comparaţie cu vecinii de la sud…

Puţini după zece ani de absenţă TUI? Nu vă mai spun de politica stupidă a TAROM. Atunci nu înţelegeau ce înseamnă charter.

Şi nu puteaţi vorbi cu Miron Mitrea care era ministrul Transporturilor?

Da, aşa este, dar îmi spunea: „Atenţie, TAROM trebuie subvenţionat de stat, aşa cum se subvenţionează toate marile companii aeriene din lume, iar noi nu avem banii respectivi!” Eram şi într-o perioadă în care nu exista noţiunea de „low cost”.

„Turiştii TUI şi ITS sunt turişti „de familie” care vin cu copii. Dacă un copil cade printre grilajele de la balcon, nu mai vezi un turist neamţ în România timp de zece ani!”

„Fără promovare nu vom avea turism”

Care este „prioritatea zero” a turismului românesc?

O să vă surprind: promovarea! Toată lumea spune „infrastructură” şi aşa este, dar eu fiind acum implicat în negocieri Guvern – patronate – sindicate ştiu bine că investiţii nu vom avea mulţi ani de acum înainte, la nivelul care să ne permită un flux puternic de capital în infrastructură. De altfel, suntem singura ţară din lume care a început o autostradă din mijlocul ţării. Cred că dacă începeam una din est şi alta din vest nu se întâlneau la mijlocul ţării şi atunci am fi avut baftă de două autostrăzi… Când începi o casă, o începi cu dressing-ul de la primul etaj?

Avem zone unde se poate face turism…

Sunt „insule” în România unde se poate face turism de bună calitate. Dar „oceanul” are ca principale probleme calitatea proastă a serviciilor şi infrastructura. 40.000 de lucrători din turism sunt astăzi în Occident. „Afară” nu se duc cei mai proşti lucrători din Turismul românesc, ci tinerii bine pregătiţi în domeniu. Turcii s-au întors în ţara lor bine pregătiţi în domeniu şi sper ca ai noştri să le urmeze exemplul.

Revenind la promovare…

Da… Dacă nu eşti în catalogul TUI care se tipăreşte într-un milion de exemplare şi dacă în niciunul dintre cele 40.000 de birouri nu există destinaţia România, atunci cum vrei să vină cineva la tine în ţară? Hotelierii noştri nu au potenţa financiară de a-şi face o promovare exclusivă. Astăzi, lumea îşi alege o destinaţie din trei puncte de vedere: catalogul TUI…

Vor spune cititorii că aveţi ceva cu TUI… E aşa de greu să intrăm în acel catalog, după ce am cheltuit zeci de milioane de euro pentru branduri de ţară neconvingătoare?

Poate nu am cheltuit cum trebuie acele zeci de milioane de euro. Al doilea criteriu pentru alegerea unei destinaţii este zona on line, iar al treilea este sistemul „door-to-door” – „Unde ai fost în concediu? E bine?”

Asta înseamnă promovarea astăzi?

Promovarea înseamnă EuroNews şi CNN. Primul lucru pe care îl faci când ajungi într-o ţară este să deschizi televizorul şi să intri pe posturile de ştiri internaţionale. Trebuie să vezi ce se întâmplă în lume şi să te simţi oarecum în lumea ta. De la EuroNews şi CNN afli ce s-a întâmplat, dacă s-a întâmplat ceva. Cele mai frumoase videoclipuri turistice le-am văzut pe CNN.

Bulgaria a ajuns acolo. România ce ce nu a ajuns?

Sigur că Bulgaria a ajuns acolo. România trebuie să ajungă, dar, vreme de trei luni, am fost prezenţi cu brandul „România, mereu surprinzătoare” pe canalele de sport.

Credeţi că a fost un succes „România, mereu surprinzătoare”?

Da. Din moment ce a luat premiu la Viena ca brand, îmi imaginez că a fost un succes. Sigur că acest brand nu l-am făcut singur. Trebuie să fii nebun să încerci asta! Am lucrat cu acea agenţie de specialitate care paortă numele părintelui publicităţii – Ogilvy. M-au întrebat ce vreau şi le-am spus că întotdeauna mi-a plăcut Tina Turner. Ea avea o piesă care se numea „Simply The Best”. Prin urmare, le-am spus cum văd eu brandul şi au făcut un videoclip cu cele zece minuni ale României, de la Sfinx la Dracula, de la Deltă la litoral. Acest brand turistic făcut de noi şi care a fost premiat la Viena a costat „suma exobitantă” de 50.000 de dolari. Echipa care a realizat brandul acesta a lucrat pentru Italia şi a scos cel mai frumos slogan turistic din lume – „Bella Italia”. Te gândeşti, printr-un singur cuvânt, la tot ce are mai bun Italia – de la vestigii până la fotbal.

„Sunt „insule” în România unde se poate face turism de bună calitate. Dar „oceanul” are ca principale probleme calitatea proastă a serviciilor şi infrastructura.”

„Dracula trebuie folosit obligatoriu”



Cum vi se pare brandul „Explorează grădina Carpaţilor!”?

Nu e foarte inspirat. Sigur, există foarte multe posibilităţi. Spre exemplu, în timpul Campionatului Mondial de fotbal din SUA a funcţionat sloganul „România, ţara lui Dracula”. Acesta a fost un brand făcut de americani, nu de noi, şi care a avut un succes mare. Eu nu cred că România ar trebui să aibă un brand exclusiv pe Dracula, dar cred că, în mod obligatoriu, Dracula trebuie folosit. Vrem, nu vrem. Noi suntem pudibonzi, nu ne place, avem istoria noastră cu Vlad Ţepeş. Suntem tâmpiţi! Pe Dracula, cifra de afaceri este de un miliard de dolari pe an. E foarte bine că se ocupă de Dracula Taiwan şi China…

„Dracula” al dumneavoastră a intrat acum în imobiliare…

Da, „Dracula Park” a devenit un proiect mai mult imobiliar.

Poate fi resuscitat?

Da, dar trebuie investiţii private. Deci sunt de acord că nu trebuia să mergem exclusiv pe Dracula în privinţa brandului turistic de ţară. Nu puteai să faci nici un brand pe litoralul românesc. Cine nu crede, să meargă cu mine în Spania, în Grecia şi într-o singură staţiune din Bulgaria…

Unde anume?

În „Sunny Beach”. Acolo e turism, restul e flaps. Să nu-mi spună mie nimeni… Când vorbesc despre turismul bulgăresc mă apucă dracii. Pentru că e scump, pentru că mâncarea e proastă… În plus, furtul de maşini străine în Bulgaria nu este mit.

E de trei ori mai ieftin decât în România, iar condiţiile sunt mult mai bune.

Nu e adevărat! Mitul acesta provine de la vecinii noştri care îşi luau notiţe despre turism de la noi, în perioada în care construiam Poiana Braşov şi celelalte staţiuni cunoscute.

Poate asta se întâmpla acum 40 de ani…

Nu contează, îşi luau notiţe! Deci ei au făcut o treabă foarte mişto – un studiu de marketing care a costat vreo două milioane de euro. Ei ştiu ce vrea un turist român care ajunge în Bulgaria. De aceea găseşti ciorbă de burtă şi manele.

Să nu exagerăm…

Nu, dar în Albena şi la Nisipurile de Aur aşa este.

Nu peste tot…

După aceea au făcut o campanie publicitară agresivă în România. Noi nu am fost capabili să facem o campanie nici măcar pentru turiştii noştri.

Mulţi români n-au bani să se ducă în Tenerife şi atunci aleg Bulgaria care are condiţii bune şi e mai ieftină…

N-au bani să se ducă în Tenerife, dar s-ar putea duce în Grecia, spre exemplu. Nu e cu mult mai ieftin în Bulgaria faţă de Antalia şi Grecia.

În Bulgaria găseşti camere de patru stele la 40 de euro…

Corect, însă e un mit turismul din Bulgaria. Mâncarea nu mai este cum era… Eu n-am mai băut Cabernetul pe care-l beam cu pepsi când eram student – şi fumam BT. De ce oare când eram eu ministru nu era fluxul acesta de turişti străini în Bulgaria? Nu că aş fi eu cel mai moţat ministru din istoria Turismului românesc…

În 2003 nu prea auziseră românii de condiţiile existente pe litoralul bulgăresc…

Eu făceam promovare…

„Când vorbesc despre turismul bulgăresc mă apucă dracii.”

„Da, Elena Udrea este o femeie frumoasă”

V-aţi întâlnit cu doamna Elena Udrea până acum?

Da.

Şi ce i-aţi spus?

Că sunt unele proiecte pe care le-am început eu şi care sunt bune şi trebuie continuate, că un ministru al Turismului nu are voie să stea în birou – pentru că turiştii nu vin niciodată peste tine în birou – şi că trebuie făcută o promovare superagresivă. E o crimă să dai înapoi un euro din bugetul pe care îl ai la minister. Dacă un singur euro îl dai înapoi pentru că nu l-ai utilizat, îţi dai demisia.

Vi se pare că a făcut ceva din ce aţi enumerat până acum?

Doamna Elena Udrea are două etape – cea în care era ministru al Turismului (şi atunci mă concura, într-un fel, prin faptul că era extrem de activă) şi cea prezentă, în care a preluat un minister gigant, cu miliarde de euro fonduri. Nu se mai ocupă de Turism aşa cum se ocupa. Asta i-o spun cu sinceritate.

Mulţi ar spune că sunteţi foarte gentil cu domnia sa…

De ce? Pentru că am spus o dată că Elena Udrea este o femeie frumoasă? Da, într-adevăr este o femeie frumoasă.

Este vorba de activitatea ministerială…

Păi nu, pentru că am fost foarte criticat din cauză că am spus la un post de televiziune că Elena Udrea este o femeie frumoasă. Şi ce? E urâtă? Nu-i urâtă!

Acest lucru nu e relevant pentru activitatea profesională a domniei sale. De pildă, vi se pare în regulă să ne lansăm brandul turistic la Beijing?

Câţi ziarişti străini erau la Beijing atunci, la expoziţia mondială? 10.000.

Şi câţi au venit la standul nostru?

Nu i-am numărat, nu ştiu. Eu am mers la târgurile de turism pe o concepţie nouă, cu arhitecţi noi, cu concursuri de miss, cu fotbalişti iubiţi în acel moment în ţara respectivă. În aceste condiţii, oamenii au venit la standurile noastre.

„Am fost foarte criticat din cauză că am spus la un post de televiziune că Elena Udrea este o femeie frumoasă. Şi ce? E urâtă? Nu-i urâtă!”

„În loc de frunză mergea şi peştele-dragon”

Pentru că tot a fost remaniere, ce aţi face prima dată dacă aţi ajunge din nou ministru?

Aş lua cele 75 de milioane de euro şi aş invada CNN şi EuroNews cu videoclipuri. Apoi aş dezvolta agroturismul, turismul ecologic. Acum, vedeţi ce se întâmplă, toată lumea a spus că noul slogan nu este reuşit şi, sincer, nici mie nu mi se pare reuşit, adică nu e definitoriu pentru România. Las la o parte incidentul acela stupid cu frunza… Vă spun sincer că am suferit.

E scuzabil un astfel de incident, precum cel cu frunza, la nivelul acesta?

Nu. Am încremenit şi eu când am văzut frunza pe un anume site. În primul rând, în România folosim două frunze – cea de stejar, care este emblema echipei naţionale de rugby, sport care merge aşa cum merge şi economia în România şi mai avem frunza de brusture care se foloseşte la W.C. – urile din fundul casei. Alte frunze nu avem…

Ce aţi fi pus în loc de frunză?

Aş fi pus, poate, peştele-dragon, descoperirea presei… Acela este „peştele câinesc” care trăieşte în Marea Neagră de 2.000 de ani. Eu, când pescuiam cu Eugen Jebeleanu şi cu tata şi prindeam câte un peşte din ăsta, îl aruncam cu dispreţ şi îl ţineam de coadă ca să nu mă înţep în cei trei ţepi de pe spatele lui. Dacă te înţepai, te durea un pic, dar nu murea nimeni! Să vă spun un „secret”: şi la „Sunny Beach” e „peştele câinesc”. Pescarii îl luau, îl tăiau şi îl făceau momeală pentru stavrizi şi chefali.

E vorba de o campanie de denigrare a Turismului românesc?

Nu, dar este o luptă în care se folosesc tot felul de arme. Păi, gaura în stratul de ozon a apărut brusc numai pe litoralul românesc… De la Vama Veche încolo nu era gaură în stratul de ozon. Suspiciune de holeră în Techirghiol. Prin alte părţi, spre exemplu în Balcic, nu există aşa ceva. Păianjenul „văduva neagră” a apărut şi el doar la noi pe litoral, dar pe la vecinii noştri din sud nu a trecut. Toate acestea se întâmplă la noi, obligatoriu, în plin sezon!

„În România folosim două frunze – cea de stejar, care este emblema echipei naţionale de rugby, sport care merge aşa cum merge şi economia în România şi mai avem frunza de brusture care se foloseşte la W.C. – urile din fundul casei.”

Anunțuri
Published in: on Septembrie 10, 2010 at 9:50 AM  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://danmateiagathon.wordpress.com/2010/09/10/interviurile-adevarul-%e2%80%9edracula-trebuie-folosit-obligatoriu%e2%80%9d/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: