Ne-am întors în ’68?

Editorialul de maine din Curierul National

Grevele care cuprind Europa pe fondul recesiunii economice şi a măsurilor dure de austeritate la care guvernele bătrânului continent sunt obligate ne amintesc de violentul 68, când capitalismul s-a clătinat serios sub presiunea străzii. Acum, din nou, Franţa a văzut trei milioane de cetăţeni revoltaţi protestând în stradă împotriva creşterii vârstei de pensionare, dar proteste serioase au loc şi în Grecia, cu violenţele cu care ţara filosofiei ne-a obişnuit deja, în Cehia, în Spania şi în Italia. Desigur că România nu putea să lipsească de pe lista ţărilor cu probleme, cu diferenţa că în timp ce în Franţa protestatarii se numără cu milioanele, la noi se numără cu miile. Este şi efectul dezbinării sindicatelor, care s-a răspândit mai nou şi în mişcarea patronală, acest lucru fiind efectul ignorării acelui adevăr fundamental că unde-i unul nu-i putere, unde-s doi puterea creşte…

Ce a fost nou la protestele din această săptămână din România a fost însă faptul că de data aceasta ele nu au mai plecat la îndemnul şefilor de sindicate, ci exact pe dos, sindicaliştii i-au forţat pe liderii lor să dea drumul protestelor. Din acest punct de vedere, protestele recente sunt cele mai autentice de până acum şi reprezintă cu adevărat un semnal de alarmă că românii au ajuns la fundul sacului. Aşa cum cetăţenii au dreptul să protesteze pentru că nivelul lor de trai a scăzut dramatic, la fel şi Guvernul trebuie să ia în serios semnalul dat de sindicalişti şi să urgenteze adoptarea unor măsuri care să permită reîntoarcerea măcar la nivelul de trai de acum un an. Un Guvern nu se schimbă în stradă, e adevărat, ci în Parlament, dar, pe de altă parte, nici un Guvern nu îşi permite să ignore nemulţumirea populară, măcar din considerente politice dacă nu din alte cauze. Ceva trebuie schimbat cu siguranţă în maniera de a aborda problemele economice ale ţării, pentru că ceea ce s-a operat până acum ca plan anticriză nu şi-a făcut efectul.

Revoltele din 68 au avut ca efect o creştere a importanţei vocii cetăţenilor în guvernările democratice din Europa, precum şi creşterea drepturilor celor care au ieşit atunci în stradă. E greu de crezut că protestele de la această oră din ţările Uniunii vor trece fără efecte, măcar în plan politic, guvernele de toate orientările supuse nemulţumirii populaţiei cunoscând o erodare demnă de menţionat în manualele de ştiinţe politice. Acelaşi lucru se întâmplă şi în România, şi tocmai de aceea Guvernul nu poate să evite adoptarea unor măsuri serioase de relansare economică.

Alianţa Confederaţiilor Patronale din România a propus un set de asemenea măsuri revoluţionare, pe măsura vremurilor complicate şi grele pe care le trăim, iar în perioada următoare vom intensifica demersurile noastre ca măcar o parte din propunerile noastre să devină instrument de lucru al Guvernului, pentru că altfel toţi vom avea de suferit.

Anunțuri
Published in: on Septembrie 26, 2010 at 9:22 AM  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://danmateiagathon.wordpress.com/2010/09/26/ne-am-intors-in-68/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: