Stimulente şi simulente

Editorialul de maine din Curierul National

Scandalul stimulentelor a dezvăluit o pată neagră a sistemului de salarizare din România. Pe de o parte, este firesc ca funcţionarii care se luptă cu evaziunea fiscală şi dau semnături pe sume de miliarde să aibă salarii decente. Pe de altă parte, stimulentele acordate femeilor de servici şi şoferilor forţează puţin sensul acestui sistem de recompensare transformând stimulentele în „simulente”, pentru că nu înţeleg ce merite în colectarea de bani la buget ar putea avea categoriile amintite de personal. Perdeaua odată aruncată la o parte, descoperim şi că generozitatea şefilor de pixul cărora depindeau sumele acordate era uneori dependentă de întoarcerea în buzunarele aceloraşi şefi a unui „comision” de succes, în urma acordării stimulentelor. Toate aceste lucruri, descoperite şi cunoscute în sistem, nu sunt în măsură să-i ajute pe cei care îşi fac treaba corect în sistemul de finanţe, pentru că aruncă toată tărăşenia în ridicol.

Este de înţeles, de aceea, revolta celor care s-au trezit cu salarii de sub o mie de ron după zeci de ani de muncă, având toate calificările necesare. Nu este de înţeles violenţa la care am asistat, ca şi orgoliul de categorie socială victimizată. Totuşi, angajaţii din sistemul de finanţe nu sunt singurii loviţi de criză. Ce s-ar întâmpla dacă nenumăraţii şomeri ai României, victime ale crizei în mediul privat, s-ar deda la proteste violente pe măsura nenorocirii care i-a lovit pe ei, care au rămas fără niciun salariu, nu doar cu veniturile reduse? Aşa încât orice grevă şi revoltă, justificată din perspectiva faptului că toţi angajaţii îşi doresc venituri decente, trebuie gândită în contextul în care toţi plătim preţul prăbuşirii economice care nu a fost stârnit în România, ci doar ne-a prins în laţul ei înşelător.

Iată de ce am propus ca românii să nu se arunce în greve cu una, cu două, pentru că dacă blocăm economia nu o să mai avem bani nici pentru salariile reduse de la nivelul actual. Blocarea sistemului de finanţe, de exemplu, ar face imposibilă colectarea taxelor şi impozitelor şi ar da mână liberă evaziunii fiscale. Şi atunci statul de unde să mai suporte imensul aparat bugetar? Sigur că e greu să chemi la raţiune atunci când frigiderul e gol şi când nu mai ajung banii de rate. Dar soluţia rămâne totuşi dialogul social, pentru că suntem toţi în aceeaşi barcă, şi mediu privat, şi sindicate, şi Guvern. Nimeni nu se ţine prin sine, ci suntem interdependenţi. De aceea, orice probleme ar întâmpina societatea românească, oricât ar mai dura criza şi oricât de greu ar fi pentru toată lumea ieşirea din recesiune, eu cred că singura făclie care ne poate călăuzi pe drumul spre relansare este dialogul social tripartit. Un război al taberelor ne-ar duce pe toţi într-un impas din care nu ar mai avea cine să ne scoată. Trebuie să ne scoatem singuri din marasm, şi nu putem reuşi acest lucru decât la masa negocierilor.

Anunțuri
Published in: on Octombrie 17, 2010 at 5:00 PM  Comments (2)  

The URI to TrackBack this entry is: https://danmateiagathon.wordpress.com/2010/10/17/stimulente-si-simulente/trackback/

RSS feed for comments on this post.

2 comentariiLasă un comentariu

  1. Negocieri cu actualul guvern? crede-ti ca se poate asa ceva?

  2. Eu am facut acest lucru de mai multe ori si cu succes. Asa incat cred ca se poate!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: