Planul naţional de îngăduire reciprocă

Editorialul de luni din Curierul National 

Economia ne obligă să facem mai puţină politică. Sau ar trebui să ne oblige, câtă vreme e clar că certurile şi disputele nesfârşite nu ne ajută să găsim soluţii de ieşire din criză. Cât la sută din blocajul actual e datorat războaielor sterile e greu de spus, dar mă tem că e vorba de o parte serioasă de vină. Şi atunci de ce nu ne dezmeticim să lăsăm conflictele deoparte măcar până scoatem România din gaura neagră în care tinde să se scufunde? Cum ar fi dacă pe un avion care are probleme tehnice şi riscă prăbuşirea, echipajul şi-ar aminti de nemulţumirile pe care le au unii faţă de alţii şi ar sta să se certe în loc să repună aparatul în funcţiune şi să-l aducă teafăr la sol? Băieţi, haideţi să repunem România în funcţiune şi apoi o să ne vedem la cafea şi ne certăm cât vreţi, acesta este mesajul meu către clasa politică de azi.

Alianţa Confederaţiilor Patronale din România va propune de aceea un minim de consens pe câteva chestiuni economice grele care să ne ajute să depăşim marasmul momentului. Ar trebui să fim conştienţi că criza mondială nu s-a terminat. Ca dovadă, alte ţări din Europa încearcă să ţină bine ascuns secretul că au probleme cu plăţile. Dar cum nimic nu poate fi cu adevărat ascuns în aceste zile, lucrurile s-au aflat. Efectul inflaţionist al emiterii de dolari de către Statele Unite îşi va spune şi el cuvântul. Şi atunci, de unde atâta energie pentru conflict? Nu mai bine punem toată acea energie care se duce pe apa sâmbetei în fiecare zi în slujba redresării ţării?

Trebuie să avem un moment de luciditate şi să ne revenim din nesfârşita neînţelegere. Responsabilii politici au trendinţa de a se cearta din principiu, chiar şi când nu au motive, chiar şi când nu au ce împărţi. Aşa nu se poate guverna o ţară. Niciun patron nu îşi permite în facerea lui să practice un asemenea gen de abordare decât dacă vrea să falimenteze imediat. O ţară seamănă cu o mare companie. De aceea propun un plan naţional de îngăduire reciprocă. Asta e, nu avem ce face, nu suntem singuri pe lume, trebuie să îi înghiţim şi pe ceilalţi, chiar dacă mai-marii par să fie toţi sartrieni şi să creadă că infernul sunt ceilalţi. Deocamdată trebuie să trăim în acelaşi loc, chiar dacă unii nu-i înghit pe alţii. Şi ce facem atunci, ne scufundăm cu toţii, numai să moară capra vecinului? Bine, dar nimeni nu-şi dă seama că suntem toţi în aceeaşi barcă şi că dacă se scufundă vehicolul, ne înecăm cu toţii?

Sper să ne vină mintea românului cea de pe urmă şi să punem capăt războiului tuturor împotriva tuturor celorlalţi. Numai aşa o să reuşim să o scoatem la capăt. Şi credeţi-mă, nu ne aşteaptă vremuri uşoare. După criza financiară va urma criza alimentară. Ca să nu mai spunem că se termină resursele planetei, ceea ce înseamnă o sărăcire generală a tuturor. Iar noi încă nu am terminat de demonstrat, după 20 de ani, care din noi e mai tare şi mai deştept! Ei bine, eu spun că cel mai deştept ar fi să înţelegem situaţia gravă în care suntem şi să punem capăt războiului de 20 de ani.

Anunțuri
Published in: on Noiembrie 28, 2010 at 12:52 PM  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://danmateiagathon.wordpress.com/2010/11/28/planul-national-de-ingaduire-reciproca/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: