Pericolul violentelor

Editorialul de luni din Curierul National

 

Nimic nu e mai grav într-o societate decât momentul în care discuţiile sunt înlocuite de conflicte, şi calea paşnică de cea belicoasă. Acest lucru a început să se întâmple, din păcate, în democraţiile-etalon ale Europei. Poate că protestele de stradă din Grecia nu au fost la fel de şocante pentru opinia publică mondială precum recentele violenţe declanşate de studenţii britanici. Nu pentru că locuitorii Regatului Unit nu ar avea şi ei dreptul la nemulţumirile lor, ci pentru că atunci când se trece la lupte de stradă în ţara în care a apărut Magna Charta ca şi document programatic al consensualismului la care trebuie să ajungă o societate, în acest moment ne putem îngrijora serios cu privire la destinul civilizaţiei. Nu doresc să fiu pesimist şi nici să îngroş rândurile profeţilor apocaliptici, departe de mine acest gând, dar semnalele pe care le primim de la modelele democraţiei Occidentale mă pun serios pe gânduri. Ce s-a întâmplat în ultimii ani de am ajuns la aceasta escaladare a violenţei? Crize au mai fost, iar cetăţenii Europei nu au dus-o întotdeauna bine. Brusc însă şi dintr-o dată, scăderea nivelului de trai, uzuală în teoriile evoluţiei capitaliste conform cărora există suişuri şi coborâşuri ale performanţelor economice, a devenit de nesuportat şi casus belli. Să fi devenit lumea noastră atât de materialistă încât faptul de a nu mai avea un trai îmbelşugat dă naştere la mici războaie civile? La urma urmei, scăderea nivelului de trai în ţările vestice unde avem creşteri neaşteptate ale violenţei nici măcar nu se compară cu ceea ce suportă în mod stoic cetăţenii unor ţări mai îndepărtate. Este, atunci, vorba de mentalitate. Până şi românii sunt de departe nişte cetăţeni exemplari în a suporta rigorile crizei care, la noi, este mult mai grav resimţită decât în locurile unde se declanşează lupte de stradă.

Revin la părerea că europenii pun, probabil, prea mult preţ pe materie, iar dispariţia oricărui alt orizont de aşteptări face ca scăderea chiar şi minoră a nivelului de trai să devină o tragedie. Pe axa în care orizontala predomină, iar valorile care priveau înspre verticala intangibilului şi sublimului au devenit neinteresante pentru că nu se pot calcula în bani, pericolul violenţelor este de neevitat. Păcat. Credeam cândva că Europa s-a construit şi pe valori culturale şi spirituale, nu doar pe valoarea euro şi pe rata de schimb a dobânzii. Poate că aşa a şi fost la început. Între timp globalizarea ne-a aruncat pe toţi în derizoriul imediatului şi al câştigului contingent, lăsându-ne sufletele fără speranţa în ceva care nu se poate scrie în cifre. Iar cifrele ne-au trădat şi acum suntem prizonierii lor. Fericirea omenirii depinde acum de zerouri şi de proporţii, de fracţii şi de rate de schimb. Tristă perspectivă, ale cărei efecte secundare le vedem în protestele violente ale unor oameni din ţările bogate care, totuşi, nu mor de foame şi nici nu au existenţa în pericol pentru ca recursul la forme ultime de revoltă să se justifice. Liderii lumii şi decidenţii ar trebui să ia în serios ceea ce se întâmplă. Dacă ceea ce azi este sporadic va deveni mâine pâinea noastră cea de toate zilele, nu văd bine viitorul acestei civilizaţii.

Anunțuri
Published in: on Decembrie 12, 2010 at 12:40 AM  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://danmateiagathon.wordpress.com/2010/12/12/pericolul-violentelor/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: