România, mereu surprinzătoare

 

Editorialul de luni din Curierul National

România mi-a dovedit încă o dată cât e de surprinzătoare în momentul în care am lansat cartea cu acelaşi nume, mai întâi la Bucureşti, iar apoi la Constanţa. Ştiu că se spune că românii nu mai citesc, fiind prea prinşi cu supravieţuirea şi cu grija zilei de mâine. Am avut însă surpriza să descopăr nu numai că aveam foarte mulţi prieteni, ci şi foarte mulţi doritori de carte şi, aşadar, cititori.

E un semn bun pentru mine faptul că unii români se interesează de ceea ce se scrie, sunt pasionaţi de dezbaterile de idei şi consideră apariţia unei cărţi un eveniment cultural la care doresc să participe şi la care vin cu sufletul şi cu mintea deschisă. Eu am prins, desigur, vremurile în care cărţile se dădeau pe şpagă şi în care erai invidiat dacă puneai mâna pe Istoria Literaturii a lui Călinescu sau pe Istoria Religiilor a lui Eliade la fel de mult cât sunt acum posesorii de decapotabile. E greu să compari interesul actual pentru cărţi cu cel din vremea în care cărţile erau rare şi în care lupta pentru a-ţi rostui o bibliotecă era la fel de serioasă ca şi lupta pentru supravieţuire. Şi aceasta pentru că, din punctul meu de vedere, cultura este o formă de supravieţuire şi nu doar sub regimurile dictatoriale, cum a fost cazul comunismului, ci în orice vremuri, pentru că asaltul prostului gust sau al inculturii e permanent, indiferent de regimul politic.

Am încercat şi eu, aşadar, să aduc obolul meu la lupta cu metehnele României şi cu marile mituri de care încă ne mai agăţăm, de genul: România e cea mai frumoasă ţară din lume, numai noi avem munţi, ape şi litoral, noi suntem cei mai buni, cei mai grozavi şi cei mai deştepţi de pe lume. Aceasta nu înseamnă că eu nu admir această ţară şi lucrurile ei bune, şi acest lucru poate fi văzut şi în carte, acolo unde, printre multele suprize neplăcute, apara ca nişte stele şi oamenii şi locurile care şi-au păstrat frumuseţea şi care ne fac cinste. Dar de aici şi până la a ne falsifica adevărul e cale lungă, o cale pe care nu trebuie să o parcurgem pentru că nu ne foloseşte la nimic să ne minţim pe noi înşine. Suntem o ţară cu probleme mari, avem încă nevoie de multă educaţie, de multă civilitate, aceastea nu sunt mofturi, ci lipsuri care ne îngreunează traiul de zi cu zi pentru că, de exemplu, România ar fi mai frumoasă dacă toţi cetăţenii ei şi nu doar unii ar respecta regulile de convieţuire şi de păstrare a curăţeniei. Între Delta Dunării pline de PET-uri, aşa cum e acum, şi o Deltă a Dunării curată, e o mare diferenţă.

Locurile nu sunt frumoase numai în sine, contează mult şi cum sunt păstrate. Nu e de mirare atunci că m-am lansat în carte în mici observaţii turistice, un defect profesional de care nu mă pot dezbăra, pentru că în afară de a vedea România din punct de vedere economic, social şi politic, nu mă pot împiedica să o văd din punct de vedere turistic, cu bunele şi relele ei.

Nu pot aşadar decât să vă invit să mă urmaţi în călătoria prin România mereu surprinzătoare şi aştept comentariile şi criticile dumneavoastră pe blogul meu, unde am deschis un asemenea forum de dezbateri pentru cei care îşi iau răgazul de a gândi şi mai departe, şi mai sus decât banala zi de mâine.

 

Anunțuri
Published in: on Ianuarie 30, 2011 at 11:02 AM  Comments (1)  

The URI to TrackBack this entry is: https://danmateiagathon.wordpress.com/2011/01/30/romania-mereu-surprinzatoare/trackback/

RSS feed for comments on this post.

One CommentLasă un comentariu

  1. […] “Am încercat şi eu să aduc obolul meu la lupta cu metehnele României şi cu marile mituri de care încă ne mai agăţăm, de genul: România e cea mai frumoasă ţară din lume, numai noi avem munţi, ape şi litoral, noi suntem cei mai buni, cei mai grozavi şi cei mai deştepţi de pe lume. Aceasta nu înseamnă că eu nu admir această ţară şi lucrurile ei bune, şi acest lucru poate fi văzut şi în carte, acolo unde, printre multele suprize neplăcute, apara ca nişte stele şi oamenii şi locurile care şi-au păstrat frumuseţea şi care ne fac cinste. Dar de aici şi până la a ne falsifica adevărul e cale lungă, o cale pe care nu trebuie să o parcurgem pentru că nu ne foloseşte la nimic să ne minţim pe noi înşine. Suntem o ţară cu probleme mari, avem încă nevoie de multă educaţie, de multă civilitate, aceastea nu sunt mofturi, ci lipsuri care ne îngreunează traiul de zi cu zi pentru că, de exemplu, România ar fi mai frumoasă dacă toţi cetăţenii ei şi nu doar unii ar respecta regulile de convieţuire şi de păstrare a curăţeniei. Între Delta Dunării pline de PET-uri, aşa cum e acum, şi o Deltă a Dunării curată, e o mare diferenţă”, şi-a prezentat Agathon cartea, pe blogul personal. […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: