Nevoia de solidaritate

 

Editorialul de luni din Curierul National

Nimic nu a lovit mai greu România acestor ultimi ani decât lipsa de solidaritate. Cred că o mare parte din lipsurile noastre ca ţară, ca stat, ca societate, se datorează acestui mic amănunt care se dovedeşte capital prin consecinţele sale: absenţa acelui spirit de a fi împreună care defineşte, până la urmă, comunitatea umană. Atunci când au luat naştere naţiunile europene, în secolul XIX şi începutul secolului XX, ele s-au definit pe sine ca largi comunităţi umane care împărtăşeau ideea unui popor unitar, chiar dacă existau şi minorităţi naţionale consistente în cadrul teritorial definit prin tratate. Unitar, adică animat de idealuri comune, în mare parte şi de o limbă şi o cultură comună, ca să nu mai vorbim de istoria care lega participanţii la idealul naţional. Solidaritatea era inclusă în acest concept, dovadă şi statul social care s-a creat odată cu naşterea multor naţiuni. Tot ceea ce cunoaştem azi ca sistem de pensii, de ajutor social, subvenţii şi subsidii şi alte forme de susţinere sunt rezultate ale solidarităţii coagulate în jurul naţiunii.

Poate că România nu a mai avut timpul normal necesar coagulării, pentru că istoria a fost prea dură. Cel puţin ultimii 20 de ani sunt mărturia atomizării şi individualizării extreme, după comunitarismul forţar şi artificial impus de comunism. Cred însă că am plătit destul pentru a ne reveni din şablonarea la care ne-a obligat comunismul. Era firesc, pe undeva, ca după 50 de ani de lipsă de intimitate şi individualism, să alunecăm cumva periculos în cealaltă extremă. Nu e nimic normal în atomizare, ca dovadă că cea mai liberală şi mai individualistă dintre societăţi, cea americană, e capabilă de demonstraţii impresionante de solidaritate. Aşadar libertatea şi individualismul democraţiei moderne nu sunt incompatibile cu solidaritatea.

Ca o dovadă a acestui lucru şi ca un incentiv în egală măsură, Uniunea Europeană a oferit posibilitatea, prin câteva din fondurile structurale oferite României, să accesăm şi încurajăm sentimentul şi acţiunile specifice solidarităţii. Astfel, proiectul european „Reţea regională pentru promovarea şi aplicarea conceptelor economiei sociale, în vederea creşterii şanselor de reinserţie socială a persoanelor cu dizabilităţi”, cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, are acest obiectiv major de a sprijini reinserţia socială a persoanelor cu dizabilităţi. Ce înseamnă acest lucru dacă nu realizarea unei solidarităţi active prin care să venim în sprijinul celor dezavantajaţi fără vina lor?

Există aşadar şi mijloacele, şi cadrele în care să ne reamintim de solidaritate. Mai e nevoie doar de bunăvoinţă. Şi de înţelegerea faptului că fără solidaritate nu mai suntem o naţie, ci doar o mulţime fără scop şi fără perspective!

 

 

Anunțuri
Published in: on Februarie 5, 2011 at 7:47 PM  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://danmateiagathon.wordpress.com/2011/02/05/nevoia-de-solidaritate/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: