România şi turismul rural

Editorialul de luni din Curierul National

Turismul rural ar trebui promovat mai mult, dar mă refer la cel autentic. O spun cu părere de rău, ceea ce vedem în zona Rucăr-Bran nu mai e turism rural, ci o poveste pestriţă cu vile, jacuzzi şi gresie spaniolă. Nu am nimic împotriva modernizării, dar trebuie să ne hotărâm. Turismul rural nu poate fi mixat cu culorile roz ale multor pensiuni, nici cu discoteci sau motoscutere oferite pentru a scăpa de liniştea de la ţară care ar trebui să constituie, dimpotrivă, idealul turistic care atrage lumea în acel loc.

Turismul rural ar trebuie să te ducă într-o zonă tradiţională. Aveam în 1990 zone eco avant la lettre, dinainte de a cunoaşte moda, dar le-am distrus pentru o modernitate ieftină şi oricum înapoiată. Acum ne-am trezit că ne-au luat-o toţi înainte cu idealul vieţii eco, în timp ce puteam să păstrăm ceea ce aveam dejaşi doar să punem în valoare. Mai există însă zone necontaminate, ar trebui să le încurajăm şi să le păstrăm aşa. Ţăranii oricum nu au bani să cumpere îngrăşăminte chimice, statul nu le mai oferă subvenţii decât cu ţârâita, aşa că românii s-au întors la îngrăţămintele de grajd, adică eco. Dar nici de asta nu ştim să profităm. Aruncăm comorile noastre naturale la coş pentru clădiri inspirate din Dallas pentru că acolo a rămas mentalitatea românească ca aspiraţie arhitecturală.

Dacă vrem modernitate, să ne uităm spre Dubai, spre clădirile viitorului, spre futurismul de inspiraţie SF. Avem bani de aşa ceva? Evident că nu. Atunci ar trebui să fim inteligenţi şi să ne întoarcem spre natură. Măcar acolo unde o mai avem curată. Acolo unde am murdărit-o, poate nu e prea târziu să recuperăm. Dacă am curăţa Delta Dunării de sticlele de plastic, ar fi un paradis terestru. Acolo, într-o casă acoperită de stuf, turiştii ar putea mânca un peşte făcut la proţap şi o ciorbă lipovenească şi ar retrăi atmosfera imemorială a civilizaţiilor născute lângă ape.

De ce ne este aşa de greu să preţuim ceea ce avem deja şi ţinem să fim imitatori ieftini cu orice preţ? Bucovina ar putea fi o destinaţie turistică rurală extraordinară dacă am înţelege valoarea civilizaţiei tradiţionale româneşti şi felul în care poate fi prezentată turiştilor străini, sătui de civilizaţie şi dornici să guste altceva, o călătorie în timp, nu numai una în spaţiu.

Am mai spus că soluţiile pentru problemele româneşti trebuie găsite în interior. Avem resursa materială, dar şi resursa umană de inteligenţă şi creativitate cu care să transformăm zonele “înapoiate” ale României în magnet pentru turişti. Trebuie doar să ieşim odată din magnetismul formelor fără fond în care tot rătăcim de câteva sute de ani şi să ne regăsim propria cale.

 

Anunțuri
Published in: on Martie 5, 2011 at 11:54 PM  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://danmateiagathon.wordpress.com/2011/03/05/romania-si-turismul-rural/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: