Crama Pandurilor, un loc unde turismul românesc atinge cerurile

Editorialul de maine din Curierul National

La sfârşitul săptămânii am fost oaspetele unui eveniment surpriză, Premiile Bucureştilor, organizat de Travel Advisor Media şi de Asociaţia pentru Cultură şi Arte „Geneze”. Nu ştiu ce m-a surprins mai plăcut: faptul că am primit un premiu neaşteptat pentru cartea „România mereu surprinzătoare”, faptul că era toată lumea bună a turismului din Bucureşti acolo, sau faptul că locaţia de desfăşurare aleasă îţi tăia răsuflarea? O să mă opresc mai bine asupra Cramei Pandurilor, de pe Şoseaua Panduri nr. 71 (www.cramapandurilor.ro), unde a avut loc decernarea premiilor, pentru că locul ales a fost el însuşi un premiu pentru participanţi.

O cramă autentică, de pe vremea lui Tudor Vladimirescu, la doi paşi de centrul Bucureştiului, nu e de ici, de colo. Dar atunci când acest loc este renovat şi amenajat     într-un restaurant de toate stelele, unde curg vinurile bune, iar mâncărurile sunt denumite ca pe vremea străbunilor, iar veselia comesenilor este ornată cu un taraf şi cu dansuri româneşti, parcă încep să cred iar în turismul românesc, atât de lovit de criză.

Am mai multe locuri favorite în Bucureşti, unde servirea este aleasă, iar bucatele domneşti. Crama Pandurilor le-a surclasat pe toate. Nu credeam că în vremuri atât de grele cineva îşi va sufleca mânecile până la coate şi va investi muncă şi bani pentru a le oferi bucureştenilor o cramă din alte vremuri. Descoperirea acestui loc, care este şi o călătorie în timpuri de demult apuse, a fost cel mai frumos premiu şi mi-a arătat că România este întra-devăr surprinzătoare: pe lângă multe nevoi, atunci când se ridică şi realizează ceva frumos, îţi taie răsuflarea.

Ce-aş putea aşadar să-i urez turismului românesc, în care mă implic acum prin Federaţia Patronatelor din Turism şi Servicii, decât să producă numai locaţii de nivelul Cramei Pandurilor. În care caz nu ne vom mai plânge de lipsa turiştilor. Nu cred că există vreun străin care să reziste la portul românesc învârtit cu talent şi la bulzul aburind, sau la purceluşul de lapte la proţap. Pur şi simplu nu-mi pot imagina un turist atât de ignorant şi de insensibil care să nu fie cucerit de un loc precum Crama Pandurilor. Iar dacă există, să nu vină la noi, că nu ştie ce-i frumosul.

Sunt sigur că în cel mai scurt timp Crama Pandurilor va deveni o destinaţie favorită a bucureştenilor şi a turiştilor aflaţi în preumblare pe aceste meleaguri, dacă nu cumva a şi devenit deja. Modelul acestei realizări îl voi da ca exemplu tuturor celor cu care voi vorbi despre turismul românesc, pentru că este dovada vie că se poate chiar şi în vremuri grele să construieşti ceva cu adevărat de neuitat. Dacă România s-ar axa pe asemenea locaţii, precum Crama Pandurilor, turismul nostru ar reînvia, iar mândria noastră de români ar avea un imbold puternic să crească până la cer.

Anunțuri
Published in: on Mai 15, 2011 at 8:54 AM  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://danmateiagathon.wordpress.com/2011/05/15/crama-pandurilor-un-loc-unde-turismul-romanesc-atinge-cerurile/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: