O lume care trăieşte pe datorie

Editorialul de luni din Curierul National

Odată cu scăderea ratingului de ţară al SUA, cred că am intrat într-o spirală a crizei al cărei capăt nu îl vom vedea prea curând. Acest lucru se datorează faptului că, în linii mari, comportamentul financiar nu s-a modificat prea tare după prima criză, plecată, nu întâmplător, tot din Statele Unite. Adică unele bănci am mai falimentat, consumul a scăzut, dar lumea financiară, chiar dacă mai prudentă, tot nu a învăţat că o economie nu trăieşte din dobânzi şi din speculaţii financiare.

Acum o luăm de la capăt, dar nu ca şi cum am fi fost sănătoşi şi brusc ne-am îmbolnăvit, ci ca un bolnav cronic care suferă un nou atac al maladiei. Ceea ce nu este de natură să ne bucure prea tare. Pentru că atunci când economia mondială e în cădere liberă, nici România nu o duce prea bine.

Ce trebuie să facă România în acest caz? Să rămână de o prudenţă extremă, să nu dea drumul la robinetul banului public, chiar dacă vine campania electorală, şi să nu reintre în vacanţă, culcându-se pe o ureche că gata, am scăpat, nu mai avem nicio grijă.

Grijile, dimpotrivă, vor fi din ce în ce mai mari. În afară de SUA, mai sunt şi ţări europene de lângă noi care tremură în faţa datoriei publice. Şi asta pentru că suntem o lume care trăieşte pe datorie. La un moment dat, în evoluţia civilizaţiei moderne, joaca de-a îndatorarea a avut efecte pozitive, indiscutabil, de vreme ce constituia motorul dezvoltării economice atât la nivel macro, cât şi pentru micii intreprinzători. Acum, trăitul pe datorie a devenit un viciu mondial pe care şi l-au împropriat şi statele şi care ne aruncă în vârtejul rostogolirii datoriilor până la un punct dincolo de care nu mai putem distinge nimic.

Pe undeva, cercul e vicios din cale afară. Dacă oprim consumul, scade economia şi producţia rămâne pe stoc, ceea ce ar fi dezastruos. Consumul, fie el pe termen scurt sau cel al achiziţiilor de durată, nu merge însă de unul singur, se bazează din păcate pe practica creditării Şi uite aşa nu poţi opri obiceiul de a împrumuta fără sa calamitezi consumul şi, implicit, economia. La rândul său însă, împrumutul dincolo de capacitatea de a plăti este dezastrus pentru economia reală, lucru dovedit de altfel de declanşarea primei crize, cauzate exact de depăşirea oricărei limite a creditării şi de nebunia rostogolorii împrumuturilor. O bulă care, până la urmă, se sparge undeva şi în capul cuiva. Iar pentru că economia e cu adevărat globală, se sparge în capul tuturor.

Măsura dreaptă ar trebui să fie atunci echilibrul care ni se cere între creditare şi consum, în aşa fel încât să nici să nu încălzim prea tare datoria, dar nici să nu răcim de tot motoarele economiei, printre care, orice am zice, se numără şi consumul.

Anunțuri
Published in: on August 6, 2011 at 12:40 PM  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://danmateiagathon.wordpress.com/2011/08/06/o-lume-care-traieste-pe-datorie/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: