Cum a devenit economia religia timpului prezent

Editorialul de luni din Curierul National

În decursul istoriei, temele care au captivat atenţia maselor ne pot configura şi haloul cultural şi mental al respectivei perioade. Este firesc că ciuma a bântuit imaginaţia Europei în Evul Mediu de vreme ce ea secera la propriu până la jumătate din populaţia bătrânului continent. O istorie a acestei perioade întunecate se poate face cu plecare exact de la imaginarul colectiv legat de tragica maladie. Sigur că nu poţi reduce o epocă la una din temele care subscriu respectiva perioadă, dar există totuşi câteva subiecte majore care dau tonul şi tonalitatea vremii. O preocupare chiar mai importantă a fost religia. În Europa, vreme de secole, nu a existat nimic fără acordul Bisericii oficiale, fără dezbatere religioasă sau fără temeri transcedentale.

Lumea s-a zbătut în secolul XX cu câteva teme majore care, asemenea ciumei medievale sau dezbaterilor religioase, au născut şi distrus state, au modificat populaţiile lumii şi au configurat temerile ei în moduri neaşteptate. Cele două conflagraţii mondiale stau mărturie în acest sens. Apoi a urmat Războiul Rece, maladia care ne-a bântuit pe toţi vreme de jumătate de veac.

Acum, ca să ajungem în sfârşit în actualitate, economia şi marotele ei fantomatice precum criza, căderea bursei sau retrogradarea agenţiilor de rating, dau spectacolul. Nu este zi în care lumea să nu stea cu ochii aţintiţi la indicele bursier, la datoriile suverane sau la fluctuaţiile monedelor principale. Şi nu vorbesc aici de specialiştii în economie care au trăit întotdeauna cu senzaţia că Dumnezeu există sau nu în funcţie de indicele Jones. Acum însă credinţa a ajuns la mase. Şi, la fel cum în perioada bizantină, prin pieţele Constantinopolului auzeai precupeţele certându-se pe paradoxurile Sfintei Treimi, acum lumea vorbeşte prin locurile cele mai neaşteptate de criză, de sfârşitul euro sau de prăbuşirea bursei.

Rămâne să fim de acord că economia a devenit, dacă nu ciuma, măcar religia prezentului. Nimic nu se mai mişcă fără binecuvântarea economiştilor, iar lumea stă cu gura căscată la Nouriel Roubini mai ceva ca la messa pascală. Bula papală de altădată – ca să vorbim în termeni vestici – a fost înlocuită cu mesajul lui Roubini de pe twitter prin care creşte sau scade preţul aurului. Ce mai tura vura, ne închinăm la Economie ca la un zeu, iar Olimpul, Acropolea şi Vaticanul s-au mutat cu toatele la Bursă. Şi toate acestea s-au întâmplat din cauza crizei. Care a devenit o sabie a lui Damocles perpetuă, mai ceva ca ameninţările teroriste care ne bântuiau după 11 septembrie. Doar ne-am născut cultural după modelul religiei duale. Dacă economia a devenit Dumnezeul la care ne închinăm toţi, era dialectic necesar, vorba lui Marx, să apară şi Satana, răul, în cazul nostru criza, păcatul originar fiind datoria pe care nu o mai putem plăti. Ce s-o mai lungim, se poate scrie o Biblie a modelului economic actual, plecând de la primul păcat al datoriei neplătite şi continuând cu efectul de domino. Iar dacă tot ne-am făcut o religie din economie, nu ne mai rămâne decât să avem grijă să nu ne prindă Apocalipsa prăbuşirii economiei globale!

Anunțuri
Published in: on Septembrie 23, 2011 at 1:28 PM  Comments (1)  

The URI to TrackBack this entry is: https://danmateiagathon.wordpress.com/2011/09/23/cum-a-devenit-economia-religia-timpului-prezent/trackback/

RSS feed for comments on this post.

One CommentLasă un comentariu

  1. buna imi place programul ta imi place cum ai scris pa


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: