Criza continuă

Editorialul de luni din Curierul National

Atunci când spun „criza continuă” mă gândesc la ambele înţelesuri pe care le poate avea această alăturare de cuvinte. Pe de o parte, este adevărat, nu din cauza noastră, ci din încurcătura iţelor încurcate ale globalizării, criza continuă să existe, şi încă nu se ştie cât. De unde rezultă şi al doilea înţeles, şi anume că trăim – şi va trebui să ne obişnuim cu asta – într-o criză continuă, de data aceasta nu ca verb, ci ca adjectiv.

Şi pe această formulă de „criză continuă” cred că merită să ne aplecăm, pentru că ea nu va dispărea din orizontul existenţei noastre aşa, ca o furtună neplăcută, dar trecătoare, ci va deveni orizontul însuşi al dezvoltărilor ulterioare, şi nu doar din punct de vedere economic. Într-un fel este firesc ca problematica majoră a vremurilor pe care le trăim să fie dată de preocuparea principală care ne bântuie. Şi cum am devenit toţi obsedaţi de economie, ce ne-ar putea lovi mai mult decât o criză economică? Doar nu era să fim afectaţi de o criză a credinţei sau de dezbateri de idei, într-o lume care crede din ce în ce mai puţin în idei şi din ce în ce mai mult în bani!

Aşa că iată-ne cetăţeni de lungă durată ai crizei ca orizont existenţial, care ne dă trezirea dimineaţa şi cu care adormim, visând la o rezolvare. Dincolo însă de tabloul de ansamblu al oamenilor care gândesc cu, despre şi în interiorul crizei, trebuie să luăm aminte la faptul că acest orizont ne modifică comportamentul economic, devenind nu doar cauză, ci şi efect al crizei. Criza se hrăneşte astfel din ea însăşi, ca o boală care nu se vrea vindecată, iar temerile şi reţinerea la care ne obligă devin, la rândul lor, păstrătoare ale condiţiilor de criză. Descurajarea consumului şi a creditării, frica de a investi, reţinerea în optimismul economic de a construi şi de a duce mai departe sistemul, toate acestea sunt spaime care nutresc criza şi care o fac imposibil de depăşit. Suntem într-un cerc vicios al crizei care devine continuă tocmai datorită faptului că funcţionează ca un „uroboros”, şarpele mitologic care îşi mânca la nesfârşit coada… Autodevorându-se şi devorându-ne, criza se hrăneşte din spaimele şi blocajele noastre, devenind astfel imposibil să mai gândim sau să acţionăm în afara ei.

Tocmai de aceea, prima soluţie de depăşire a crizei mondiale ar fi să ieşim puţin în afara mentalului ei şi să regândim lucrurile făcând măcar pentru o clipă abstracţie de comandamentele ei. Pentru că, la fel ca orice obsesie, criza se întreţine pe sine, iar puterea ei constă tocmai în faptul că ne-a aruncat într-o viziune din care nu mai suntem în stare să ieşim.

Anunțuri
Published in: on Octombrie 8, 2011 at 9:27 AM  Comments (2)  

The URI to TrackBack this entry is: https://danmateiagathon.wordpress.com/2011/10/08/criza-continua/trackback/

RSS feed for comments on this post.

2 comentariiLasă un comentariu

  1. Felicitari! Era cazul sa o spuna cineva pana la urma!100% adevarat!

  2. Criza continua pentru noi, oamenii de rand…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: