Ce ne aşteaptă în 2012

Editorialul de luni din Curierul National

Lumea este foarte circumspectă când vine vorba de 2012, şi nu din cauza profeţiilor mayaşe, transformate, ca tot ce mişcă de altfel, în marfă şi ocazie de shopping, ci din cauza faptului că boala crizei s-a cronicizat şi nimeni nu-i mai găseşte remediul.

Aşadar, ne aşteptăm ca şi România să meargă cu paşi mici, ceea ce nu înseamnă că aceştia nu ar putea fi orientaţi măcar în direcţia corectă. După părerea mea, economia nu-şi va putea reveni însă decât dacă se întoarce la principiile şi elementele ei de bază. Adică la lucrurile reale, la producţie, la profit normal, nu infinit, la acele constituente care ne ţin cu picioarele pe pământ. Pentru că un lucru e sigur despre criză: ea a izbucnit în momentul în care nimeni, în afară de cîţiva economişti iluştri, nu mai vedea pământul din cauza cerurilor în care trăiam cu toţii şi în care preţurile creşteau la infinit, imobiliarele reprezentau afacerea secolului, iar datoriile erau transmise de la o bancă la alta şi de la un fond la altul sub formă de amânare fără orizont temporal.

Uite aşa, în timp ce ne îmbogăţeam cu toţii din nu se ştie ce, am căzut din visele neasemuite şi cât pe ce să ne rupem gâtul. De aceea 2012 va fi anul prudenţei, pentru că, după ce duşul rece al realităţii ne-a mai dezmeticit din aspiraţiile paralele cu orice matematică, nimeni nu mai e dispus să o ia de la capăt în acelaşi fel.

Dar se poate construi şi altfel, cu paşi siguri, cu măsuri de încurajare economică, plecând de la cei mici şi mijlocii, nu doar de la cei mari. Dacă nu facem aşa, o să rătăcim la nesfârşit în aşteptarea vremurilor în care banii veneau singuri pentru că nu reprezentau nimic real, după care easy come, easy go. Unde este febra din 2007-2008, când toată lumea cumpăra şi vindea într-o frenezie de El Dorado, de parcă stăteam pe o mină de diamante? Faptul că dedesubtul acestei frenezii nu era nimic real s-a dovedit curând, iar unii încă mai trag ponoasele pentru că nu s-au trezit la timp din visare.

2012 trebuie să fie aşadar anul realismului, dar nu al pesimismului, pentru că dacă ne închidem în case şi nu mai facem nimic nu înseamnă că am şi ieşit din criză. Acţiunea economică trebuie să continue, dar cu aşteptări mai mici şi mai realiste, atâta tot. Ca dovadă, nici măcar campania electorală care va urma nu va îndrăzni să mai promită marea cu sarea, pentru că nu ar mai crede nimeni. Iar dacă nici măcar în campanie, când totul este cu putinţă, nu se vor mai vehicula visele incomensurabile de altădată, atunci cu adevărat putem numi 2012 anul realismului…

Anunțuri
Published in: on Ianuarie 7, 2012 at 1:45 PM  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://danmateiagathon.wordpress.com/2012/01/07/ce-ne-asteapta-in-2012/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: