Economie şi imaginar

Editorialul de luni din Curierul National

În orice proiect economic, în orice plan de afaceri există o doză de imaginar, de incontrolabil. Există însă şi limitele pe care trebuie să şi le asume cel care vrea să proiecteze în viitor o anumită construcţie de tip business: cât din ceea ce doresc să îndeplinesc poate deveni realitate? Unde este graniţa subţire dintre real şi imaginar în economie?

Să nu spună nimeni că economia este doar matematică. Sau, ca să spunem altfel, nu e o matematică simplă şi cu atât mai puţin simplistă. În ciuda aparenţelor, marii matematicieni erau deţinătorii unei bune doze de creativitate şi visare, fără de care ar fi rămas simpli profesori de matematică şi ar fi predat ce au descoperit alţii. Îndrăzneala visării este indispensabilă marilor spirite, ca şi marilor investitori. Criza globală se datorează însă faptului că unii, la vârf, au visat prea mult şi s-au distanţat atât de tare de economia productivă încât au suspendat finanţele lumii în imaginar pur. Iar atunci când practica economică se desparte cu totul de realitate şi atinge cerurile, prăbuşirea este pe măsură. Nu poţi visa să-ţi înmulţeşti profiturile la nesfârşit fără să faci nimic şi plimbând datoriile, speculând şi jucându-te cu cuvintele şi cu dobânzile.

Acum ne-am prăbuşit toţi din înalturile unde toată lumea îşi cumpăra tot ce voia pe credit şi unde preţurile creşteau ad infinitum ca şi cum o casă ar fi putut valora de o mie de ori valoarea ei reală doar pentru că toţi visau să cumpere şi să vândă, ca să ne amintim de bula imobiliară. După prăbuşire, lingerea rănilor şi lipsa de îndrăzneală de a mai visa câtuşi de puţin devin o reacţie psihologică normală. De aici lipsa de imaginaţie şi de soluţii a liderilor europeni de a rezolva criza euro. Din păcate, în felul acesta ne blocăm revenirea. Pentru că dacă exagerarea imaginarului economic duce la prăbuşirea în criză, lipsa totală a imaginarului şi a creativităţii economice ne va ţine captivi în recesiune pentru totdeauna. Suntem, la nivel global, dar mai ales european, ca o felină care a vrut să atace elefantul, s-a rănit pentru că nu era o pradă realistă, iar acum nu mai are curajul să prindă nici măcar şoricei! Numai că în felul acesta vom muri de foame!

Creativitatea şi îndrăzneala de a construi, de a asambla mari proiecte, trebuie să revină la nivelul Europei ca să ieşim din starea de prostaţie care ne-a cuprins după criză. A renunţa la imaginarul economic este cea mai proastă soluţie. O economie care nu visează este moartă şi va deveni prizoniera economiilor care au acest curaj, cum sunt cele emergente, care vor face de ruşine Europa cât de curând. Problema este că, aşa cum spunea Brâncuşi, trebuie să visezi ca un zeu, să comanzi ca un rege, dar şi să munceşti ca un sclav ca să-ţi duci la îndeplinire visele. Problema noastră, a europenilor, este că ne place doar visarea şi comanda, numai că fără efortul de a munci şi de a concretiza, chiar şi visarea superbă a modernităţii se prăbuşeşte în ruină.

Anunțuri
Published in: on Ianuarie 15, 2012 at 11:33 AM  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://danmateiagathon.wordpress.com/2012/01/15/economie-si-imaginar/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: